Zbor de vineri

Tu nu-ți dai seama cât mi-e toamnă eu ținând în brațe stolurile de ciori înspre seară la ceas tăinuit să vezi prima privire dăruită de la Domnul fetele din satul meu îmi purtau copilăria pe umeri între visuri și mă prind în gheare aripi cu rădăcini în cer o lună rotundă și roșiatică e gata să explodeze în plină secetă de timp de iubire, de ape îmbrățișând pământul spre lumină și nu uita aceste gesturi convulsive ale celor care mor pe un țărm străin nimeni nu-și aude vocea în acest gol într-o asemenea liniște m-aș putea odihni o veșnicie mă acopăr cu zăpada din iarna prin care am trecut  mă îngheață viscolul ce nu-mi este prieten o plantă gigantică va crește în plină iarnă spărgând tavanul trecând prin palmele copiilor noștri mă luminează pașnica ninsoare și tu să-mi răspunzi râzând...     o pasăre nouă țâșnește din cap curg zdrențe din fâșiile de pene pământ rece plin de roze m-așteaptă animale b...

 ... Air Canada

  https://www.magazincritic.ro/2022/11/23/cel-mai-tanar-poet-vrancean-a-fost-premiat-la-targu-jiu/ https://universulolteniei.ro/2022/11/25/zbor-de-vineri-un-maraton-literar-incheiat-la-targu-jiu/

 

...  o inspirație de geniu , altruist și răbdător, vibrând la tot ce înseamnă artă ... un suflet divin –  multibus merisibus  – cu duh de artă aleasă dintr-o fluturare înveșmântată în grație ...  un pictor vizual „ altfel “ – un stil aparte, care se cere, se simte,  cultivând momente de înălțare, de sublimare a artei, ca o ripostă optimistă, de-mi pare că minunea de aici se trage ... un poet vizual, sensibil la gesturile mărunte, blând și generos cu prietenii, mai ales cu cei care se află într-o competiție de zboruri. Atunci, într-un joc fără cusur, cu talentul, munca și marele farmec care i-au permis să intre în prima linie de artiști vizuali din Gorj (și nu numai), îi răsfăță cu alte decorațiuni metaforice Știu că nu se va opri aici. Vor urma alte expoziții, alte recorduri, alte zboruri, implicându-se activ și în poezie, diversificându-și, zi de zi, abilitățile artistice Mulțumesc,  Florin Preda-Dochinoiu!  Eli Gîlcescu  

  lasă noaptea asta...   lasă noaptea asta las-o să plece nu vezi că respiră ca o căprioară pierdută în troiene are un ochi negru și unul albastru poate se va rătăci în somn ori lasă-mi-o la un colț de stradă se va întoarce negreșit     mâine dimineață te voi trezi să bem o cafea la nisip cu soarele pe umăr vom învăța marea să cânte să plângă să râdă să danseze să ceară știu în adâncuri un pian și trandafiri acvatici legenda spune că sunt iubiri înecate de dor să le dezlegăm lanțurile   peste câteva zile va fi potop vom înota prin apă vie unul în pieptul celuilalt vom îmbrăca fulgere în cămăși noi le vom hrăni cu silabe sălbatice iar noaptea asta noaptea asta se va furișa după orașul ars de lumină     Scrii cu dreapta mea   Ce complice ți-ai ales, fereastra căreia îi povestisem cum ne-am împărțit drumurile, cum praful din linia de start avea aromă de trandafiri sălbatici,   mă ...