Dintr-un „Zbor de vineri“
Încerc să îmi adun cuvintele de câteva zile. Mă aflu încă sub imperiul emoției. Mi-am dat seama că ea nu mă va părăsi prea curând, pentru că așa sunt eu construită, de aceea voi începe prin a mulțumi pentru premiul oferit celei care m-a îndemnat să ies din carapacea mea și să particip la concurs, considerând versul meu special. Mulțumesc! Prețuire! Mulțumesc și pentru celelalte proiecte în care am fost implicată de-a lungul timpului alături de grupul literar online Arta conversației ! Nu tare demult, un mare poet îmi spunea că trebuie să continui să scriu în vers clasic, pentru că versul meu are o tristețe aproape câinească. Sunau într-un fel anume vorbele sale şi sufletul meu s-a înseninat. În ultima vreme, scriu mai mult proză, mai rar poezie. Asta nu înseamnă că am plecat din poezie, pentru că din poezie nu...
Comentarii
Trimiteți un comentariu