Zbor de vineri

  debut poetic A fost și este   Prin triunghiuri de poveste Încărcate de lumină Îmi adormi ușor, senină, Fruntea cu „a fost” și „este”.   Îndoite de plăcere, Ca un semn de întrebare, Pântece rotunde-n zare Se acoperă în miere   Te sărut ca pe-o secundă Îmi vopsești albe-așternuturi Cu cutremure și fluturi Te secund precum o umbră   Vântul altă treabă n-are Și îmi cântă la ureche Bariton fără pereche  Roșu-aprins de încântare   Dintre toți și dintr-o dată Cu porniri firești și dese Cu-a iubi și cu a țese Te-am ales pe tine, fată!   11   Unsprezece mi-e de tine Șapte chiar de dimineață Șapte semne de răspunsuri Șapte ace de balanță   Șapte șoapte răzgâiate Unsprezece vise scurte Șapte cai cu hamuri rupte Șapte șei nedesfăcute   Șapte trandafiri albaștri Șapte vaze colorate Unsprezece portocale Șapte ochi pe-un singur spate   Șapte șoapte clipo...

El   În tolba inimii, ascund zâmbetul lui. În caseta anilor adun boabe de smarald și imagini. Apoi, avântându-mă din iarba deasă a pământului, Mă furișez în noaptea albastră, alergând bezmetic spre ceruri. Caut fericirea ce s-a destrămat sub pleoapele îngreunate de lacrimi – Caut parfumul mâinilor sale pocal revărsat din beția inimii – Și simt cum din trup cresc aripi lungi de mătase, Și sufletul îmi transformă trăirile în rouă   Revenire   Cuprind în brațe căldura verii și-n suflet vreau s-o strâng pentru tine, când vei veni.. Singurătatea, vicleană vietate, sfidându-mă dușmănos, mă privea… Mă ghemuiesc în mine, obosită; Și adun în brațele ce-mi flutură în vânt, amintirile rămase, din alt timp. Inima se deschide ca o rodie, Cu picături roșii, ce se-amestecă cu scurgerea haină a Timpului, cu nisipul lucrurilor pierdute, cu osteneala trupului zbuciumat, cu arșița febrei ce mă devoră   Nostalgie ...