Zbor de vineri

  lasă noaptea asta...   lasă noaptea asta las-o să plece nu vezi că respiră ca o căprioară pierdută în troiene are un ochi negru și unul albastru poate se va rătăci în somn ori lasă-mi-o la un colț de stradă se va întoarce negreșit     mâine dimineață te voi trezi să bem o cafea la nisip cu soarele pe umăr vom învăța marea să cânte să plângă să râdă să danseze să ceară știu în adâncuri un pian și trandafiri acvatici legenda spune că sunt iubiri înecate de dor să le dezlegăm lanțurile   peste câteva zile va fi potop vom înota prin apă vie unul în pieptul celuilalt vom îmbrăca fulgere în cămăși noi le vom hrăni cu silabe sălbatice iar noaptea asta noaptea asta se va furișa după orașul ars de lumină     Scrii cu dreapta mea   Ce complice ți-ai ales, fereastra căreia îi povestisem cum ne-am împărțit drumurile, cum praful din linia de start avea aromă de trandafiri sălbatici,   mă ...

Zădărnicie   De câte ori să te mai pierd, iubite? Sunt morile de vânt, sub cer, pârjol! M-am risipit în lanurile pustiite, Sub țipătul cu care-am invocate pământul gol,   De câte ori să te mai strig, în noapte? Plânsetul meu mai spală zorii uneori, Îmi sângerează buzele atât de coapte, Ca macii care-i umflă vântul sub comori,   De câte ori să mai alung furtuna? Știu pe de rost scenariile dramelor din cer Și dintre toate ploile ce cad, niciuna Nu-ntoarce capul, sǎ-mi rǎsufle-n piept, când pier!   Viscole fără nume   Mǎ trec ninsorile spre alte cazemate Și viscolele fǎrǎ nume mǎ strǎbat, Tu ești cu fiecare iarnǎ mai departe, Eu caut ȋncǎ, dintre noi, un vinovat,   Ne biciuie pǎdurile sub ceruri sparte – Schelete ambulante sub tǎceri, Iubitul meu cu pletele deșarte, Eu mâna ți-o ȋntind, tu n-o mai ceri   Și vrǎbii mǎ-nsoțesc de nicǎierea, Ȋn aripi frâng lumina unui far, Doar tu-mi mǎsori ȋn flo...