Mihaela Marilena Chițac într-un Zbor de vineri

Fluture hoinar

 

mulți fluturi încap

în spațiile libere din cap

o patimă le frânge aripile casante

ținute de nervurile-pliante

creierul le citește pe rând drepturile

scrise și-nscrise pe file zdrențuite

de presate plante

unul dintre fluturi a evadat

s-a rătăcit, spre inimă a deviat

fluturele hoinar zburdă cât poate

în aerul meu rarefiat

se zvârcolește ca un pește pe uscat

un fluture împătimit de zbor

răvășit de curentul sălbatic interior

a căzut ca un înger răzvrătit

mi s-a împlântat în inimă – tăiș

de învelișul ei cleios s-a prins pieziș

s-a-mpotmolit în sângele vâscos

zbor compromis, zvâcnet nervos

 

Cuib de pernă

 

noaptea se-ntinde palidă și ternă

în întuneric se afundă

păru-și îngroapă într-un cuib de pernă

urechea tace și ascultă

liniștea ticăindă care stă pe ouă

gata să se spargă în două

bătând din aripi la primul tic-tac

o pasăre nouă țâșnește din cap

curg zdrențe din fâșiile de pene

smulse de-un oftat

ca dintr-un palton

căptușit cu vatelină

astăzi demodat

în cuib cald și bine

parametrii de conservare

testează respirația

mențin inspirația

la cote volatile

 

Bang Boom

 

mă voi ascunde într-un nor

care să-mi modeleze aparența 

de ectoplasmă aburoasă

să-mi prelucreze consistența

să provoace în lanț

o reacție nervoasă 

în rețeaua electrică

iar glasul meu inaudibil 

să se amplifice prin tunet 

să își propage undele sonor 

țintind bang-boom!

o ultimă săgeată

să scapăr flash-uri în cascadă

să iscodesc, să bântui casa

pe care-am părăsit-o-n grabă

gata de ploaie, de bătaie 

să caut cu privirea prin sertare

lucrurile mele lăsate în dezordine

să văd dacă le-ai pus în ordine

la locul lor în dressing-ul din dormitor

să îți zăresc măcar preț de un fulger

chipul dorit dormind indoor (în dor)...

 

Neliniștea

 

rău zgârie Ne-li-neliniștea zimțată

cu unghii ascuțite de vampir

pe degete sucite, răsucite 

inele, platoșe de piele

din liniște neliniștea se naște

neliniștea crescândă expandează 

în doze graduale se consumă

abrupt se umflă ca o spumă

din acalmie dă în clocot și stârnește

aplauze frenetice prizează

neliniștea la maximum mixează 

la invizibile platane 

DJ în vervă jubilează

alege soluția de rezervă

pare un avion căzut în vrie

când face scratch pe discul de vinil

corpul subtil o rană vie

neliniștea se zbate-n difuzoare 

vibrează-n instalații în neștire

se instalează panica, se naște-o știre 

scrâșnet de roți încinse, melodia șuie

locomotiva dusă de un șuier... 

 

Ostatici

 

norii ăștia statici 

nu mă bagă-n seamă

stau culcați pe-o parte

dorm un somn extatic

îi ține ostatici

țesătura stranie

dintr-o pelerină

ce nu se destramă...

 

lipsiți de voință

nu-și pot lua avânt 

sunt cartofi obezi

bulgări de osânză

niște bauls de séouf

bulete cu brânză

umplu canapele

și adorm pe ele

 

Clipa

 

azi am ținut clipa captivă 

să-mi umple timpul dilatat 

n-a protestat că-s posesivă

dogoarea când s-a propagat

forțând pereții de siliciu...

sticla s-a împotrivit ușor

supliciu în clepsidră, viciu...

clipa a traversat în zbor 

cămara mea, luând după ea 

tot ce-mi păruse un deliciu

dar clipa asta căzu grea...

 

Invitație

 

strada s-a prefăcut în iaz

lasă-ți deoparte umbrela

și pelerina ta de ploaie...

intră să te adăpostești 

haide, curaj!

poarta-i întredeschisă 

o invitație în surdină

cu acompaniament 

discret de jazz... 

deschide ușa larg 

și treci de prag

acomodează-te 

cu atmosfera fină

intră în galeria mea 

unde te poți refugia

ostenit de căutare

în contemplare 

ploaia s-a oprit deja

de azi faci parte

din colecția mea aparte

 

Iluzia zilei bune

 

Uzume, iluzie a zilei bune, aerată

tentantă ca o spumă de căpșune,

revarsă-ți prea-plinul prin fanta bufantă

ivindu-te din genune la a mea rugăciune!

suavă, parfumată, în nuanță fructată 

tu, zeița zorilor, fă-mi ziua fermecată

ca eu – mulțumită, aluzivă și jună

să fiu apărată de furie și furtună

să trăiesc iluzia că primesc deîndată

dispoziția scontată 

dincolo de timp, răstimp, anotimp

dăruiește-mi, Uzume, ziua mea preferată

la care să port asortată cunună

din zori până în seară

să îmi cânți în strună 

cerească femeie, Uzume

 

Un înger străveziu

 

un înger străveziu s-a primenit

în albia cerului ca după boală

penajul peste câmp s-a risipit

cernut lejer peste cernita smoală

atingere de fulg neprihănit

câmpie albă, nesfârșită coală

un înger fără pene, zgribulit

căzuse din genuni ca o urzeală

prin gene negre l-am întrezărit

se cuibărise, cred, la mine-n poală

un înger pe genunchi mi-a adormit

plutea-n eter o veșnicie goală

Duhul zborului

 

duhul zborului

mă privea cătrănit

cu colțul aripii

în jos

iar aerul murea

nedesfăcut

strâns între pene

de prisos

 

fumul ca duhul

pleacă și revine

rămâne 

crusta foii arse 

de tabac

în sanctuar ocult

obiect de cult

mumificat

Trup

 

umăr de deal despădurit

ivit dintre mesteceni gemeni

pulpă de fruct acoperit

de pielițe solzoase, ferme

trup de cleștar descoperit

de ochii atmosferei terne

în vas cu stele smălțuit

colț de abis sucite lemne 

capăt lucios de os strunjit

 

Orbitor

 

septentrionale serpentine

săpate-n munte

culmi divine

în zbor de pasăre sinuos

cu ochi opalescent seros

scrutez din înălțimi

de sus în jos

lucruri mărunte

infantile

straniu mărite

prin lentile

călătorind către niciunde

lunecător spre mii de puncte 

albul zăpezii orbitor

razant perete de lumină

ferestrele deschise dor

țintesc o pradă ebenină

de la-nălțime-n salt amețitor

pe aripi de condor cobor