Dintr-un „Zbor de vineri“


Acum 5 ani,
Florian Silișteanu
era una din clipele acelea prin care treci – una dintre acele clipe când simți nevoia să fii tu însuți (însăți), în adevărata lumină și despuiat/ă de toate cele, așa cum ai sta în fața lui Dumnezeu. E una din clipele acelea când „arșița e ca icoana – plânge ea ca să nu plâng eu“.

Și arșița ca icoana plânge și plâng și eu.

A fost acolo și în locul meu. A putut să străbată țara până în susul ei, din Brăila până la Satu Mare.

A ales frontul fără învingători al lui o. b. și al nostru al lui a. p și al acestei alergări de semne care tot merge în pețit și nu mai nuntește
nu s-au tras salve de tun, nu au dispărut copiii de la televizor și nu s-a făcut chetă, nimeni nu a pășit pe covor roșu, nimeni nu a venit cu limuzina...

Și a ales și evenimentul concurs „Zbor de vineri“ (invitat)

..." în rest...e ursita " după cum îi plăcea nepotului meu Tavi Bud să spună.


Eli Gîlcescu

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Dintr-un „Zbor de vineri“

Imagine
Acum zece ani, 38 autori au participat la volumul colectiv „Infinitul iubirii“. Printre ei, Mihaela Maria Grecu. Azi, poezia ei (Nr. 29), înscrisă în evenimentul concurs „Zbor de vineri“, vorbește despre cel mai spectaculos și imprevizibil zbor – viața ! Iar despre Premiul I Arta conversației  spune: „ Aș vrea să scriu un roman despre bucurie, dar mă opresc știind că timpul e finit și bucuria te poate înălța doar cât zborul unui gând. Și atunci, îmi rămâne când simt nevoia de aer înalt, să retrăiesc secunda din care mă avânt cu fiecare celulă într-un mugur de aripă.“ Felicitări, Mihaela Maria Grecu !   Eli Gîlcescu
Citiți mai multe

Dintr-un „Zbor de vineri“

Imagine
           Încerc să îmi adun cuvintele de câteva zile. Mă aflu încă sub imperiul emoției. Mi-am dat seama că ea nu mă va părăsi prea curând, pentru că așa sunt eu construită, de aceea voi începe prin a mulțumi pentru premiul oferit celei care m-a îndemnat să ies din carapacea mea și să particip la concurs, considerând versul meu special.             Mulțumesc! Prețuire! Mulțumesc și pentru celelalte proiecte în care am fost implicată de-a lungul timpului alături de grupul literar online Arta conversației !             Nu tare demult, un mare poet îmi spunea că trebuie să continui să scriu în vers clasic, pentru că versul meu are o tristețe aproape câinească. Sunau într-un fel anume vorbele sale şi sufletul meu s-a înseninat. În ultima vreme, scriu mai mult proză, mai rar poezie. Asta nu înseamnă că am plecat din poezie, pentru că din poezie nu...
Citiți mai multe

Un altfel de zbor

  Lucian T. Vasiliu  s-a născut râzând (p.190). Niciodată nu i-a bucurat pe ai lui cu vreun plânset ! De atunci, a început să „scrie”. A debutat poetic în volumul colectiv Zbor de vineri , Editura EIKON (2022), obținând Premiul pentru debut din partea organizatorilor concursului „ Zbor de vineri ” și Premiul EIKON. Stilul, imagismul poeziei și jocul de cuvinte i-au deschis o cale de acces înspre poezia de dragoste, și nu numai. De această dată, debutează cu un volum personal de poezie. Este membru al grupurilor „ Arta conversației 21” și „ Cafeneaua Filosofică Toronto” . A pășit în  Cercul Poeților Apăruți  – un loc special, fără concurență, fără premii – simplu și eficient. Șocant de eficient. În proporții egale, cum altfel. Poetul Liviu Antonesei , o voce atentă, implicată interactiv, creativ și generos, a descris poezia lui L.T. Vasiliu ca fiind de [...] un lirism sensibil, imagistic, deschis spre jocurile de limbaj, care frecventează adesea t...
Citiți mai multe