Dintr-un zbor de joi

 

După o pauză lungă, am ieșit în oraș, lovindu-mă de prieteni (nu puțini) la Galeriile de Artă „Constantin Brâncuși“.

A fost bucuria revederii de joi, într-o alergare „DE (SEMNe)!“ – de această dată – nicidecum pentru arte mici (fondator), ci într-o respirație poetică, izbindu-se de zboruri în competiție cu timpul, într-un joc fără cusur.

Nu știu cine a câștigat: poetul vizual sau pictorul vizual. Știu doar că a cultivat momente de înălțare, de sublimare a artei, ca o ripostă optimistă, acolo, rânduind-o frumos, de-mi pare că minunea de la el se trage.

Sensibil la gesturile mărunte, blând cu poezia, mereu impregnată de logica amintirilor și a viselor, generos cu prietenii.

Nu este Adrian Ghenie, nici Constantin Severin.

Nu apare nici în cea mai importantă galerie de artă din lume. Gagosian din New York, dar e un Ianus Bifrons al nostru, cel cu două chipuri și două iubiri: poezia și pictura.

Acum zece ani, la Poiana lui Mihai, a participat la evenimentul concurs „Suflet românesc“. Chiar dacă vă miră și sună paradoxal, a „furat“ și un premiu, denumit sugestiv „Decoraţii de metafore“.

Mereu neînvins și dincolo de artă și literatură – o descoperire minunată și un sentiment de bine. Și totul atât de românesc. Și dorința de a trăi pentru totdeauna prin ele. Într-o aură clară și puternică, radiind energie și tânjind după suflete să le prețuiască.

Bravo, Florin Preda-Dochinoiu!

Eli Gîlcescu